Game si instrumentalele pe Doctor’s Advocate

game.jpg

Am ascultat Doctor’s Advocate si este un album puternic, bun spre foarte bun. Ar putea chiar sa aiba succes mare cu el. Presimt o intoarcere la moda a gang-bangingului cu o multime de rapperi (de la Game, Snoop cu viitorul lui album The Blue Carpet Treatment si pana la Lloyd Banks si Lil’ Wayne) care au scos sau urmeaza sa scoata albume care se focuseaza (foarte mult sau mai putin) pe modul asta de viata. Ar putea sa fie urmatorul val in hip-hop, dupa ce rapperii din sud au detinut puterea ca Ceausescu. Asta cumulat cu multitudinea de albume care o sa fie lansate in noiembrie si decembrie (intre care Nas si Jay-Z!) o sa faca din iarna 2006 una din cele mai interesante din ultimii ani.

Onward. Instrumentalele de pe Devil’s Advocate, cu toate ca nu sunt binecuvantate de Dre, sunt bune. Nu chiar The Documentary bune, dar bune. Dupa parerea mea, bijuteria albumului (vb de intrumentale!) este One Night, produsa de Nottz. Este complexa si i se potriveste lui Game mai bine ca un tatuaj cu LA sub ochi. Un instrument de brass care dinamizeaza un pian clasic. Adauga si un flaut razletz care apare cand nu te astepti si iese un beat pe care mi-as fi dorit sa il creez eu azi noapte.

Premiul hype pentru Scott Storch care a creat un beat pentru melodia Too Much care se comporta foarte ciudat: incepe oribil, ca si cum l-ar fi creat dupa ce a ascultat Bee Gees toata noaptea. Apoi, cand incepe Game sa vorbeasca, devine extrem de interesant, dar doar la prima ascultare. Cand (daca) il asculti a doua oara iti dai seama ca e o melodie mediocra. Pe la mijloc Game zice I’ve been watching Dre so long, I’m makin beats now. Poate i-ar fi iesit unul mai bun.

Producatorul meu preferat are si el 2 melodii pe album si ca de obicei, sunt foc. Cu toate ca nu vor fi putini cei care se vor intreba daca a adus vreo contributie la piesa Remedy, pentru ca Just Blaze doar upgradeaza tobele melodiei clasice Black Steel in the Hour of Chaos (Public Enemy) care si ei la randul lor sampleaza pianul din melodia Hyperbolicsyllabicsesquedalymistic a lui Isaac Hayes. Asa-i in rap. Totusi pe ultima melodie de pe album, minunea de 9 minute cu Nas, Just se intoarce cu o doza proaspata (sau mai bine zis imbatranita ca un vin si nefolosita) de soul.

La album mai participa Swizz Beatz (Scream On ‘Em) cu un beat pe care il uiti (sper) repede, un old-school Kanye (Wouldn’t Get Far) care deranjeaza putin cu un tipat prea tipator, mai e o melodie featuring Daz care din pacate nu este produsa de Daz si apoi un mini-Dre, Jonathan „J.R.” Rotem (care m-a impresionat pe albumul lui 50) vine cu 2 melodii care incep sa semene prea mult una cu alta (si cu restul creatiilor lui) dupa doar o bere.

O bere pentru Game pentru ca albumul merita.

*EDIT* Da, scrisesem Devil’s Advocate si apoi am modificat. Nu pot sa-mi scot din sistem numele filmului, ii gresesc titlul albumului lui Game de fiecare data cand vorbesc despre el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s