Boyboy despre instrumentale in Hip-Hop

Just Blaze (imbracat ca un taietor de lemne) dand interviu si invartind niste discuri.

Hmm…

Cand e ultima data cand ai vazut atat de multi superproducatori vorbind cu respect si admiratie despre acelasi subiect?

Pana apare albumul lui, NY’s Finest, asculta niste productii de pe pagina lui de instrumentale de pe MySpace. Daca nu te trimite la pamant inca de la primul instrumental inseamna ca nu-ti place Hip-Hopul.

A, si mai am ceva: un link catre un articol foarte bine construit in care Alchemist, Marco Polo si altii discuta melodiile lor preferate (downloadabile) produse de acelasi inegalabil Pete Rock.

Mai vorbim.

Studioul lui Just Blaze, Bassline Studio, a fost de curand scena unui masacru. Doi oameni cruzi, fara mila, si-au incrucisat cararile declansand o confruntare colosala, un conflict de o brutalitate zdrobitoare care a zguduit industria. Cei doi oameni? Pete Rock si Just Blaze (9th Wonder e si el in camera). Armele? Fight Night 3. Dovada? Filmul asta:

Si daca tot vorbim de Just, chiar daca a trecut ceva timp de atunci, vreau sa iti mai arat si interviul (ei o numesc prelegere) de la Red Bull Music Academy. Are patru parti (unu, doi, trei si patru) formate din filme (le accesezi la “Related Media“, sub poza lui Just) acompaniate de textul transcris.

Unu.

Unul dintre cele mai bune moduri de a invata ramane sa descompui si sa analizezi munca altora. A aparut de curand o compilatie al lui J. Armz cu 33 de instrumentale recente. Ia-o de aici.

Tare de tot negativul lui Lil‘ Fame de la M.O.P. iar Just Blaze e magnific ca intotdeauna. Hit Boy, Diverse si Don Cannon se prezinta de asemenea cu creatii bune. Iar Hell Rell si King James impart premiul “WTF?!” pentru melodiile 15 si 28.

Enjoy.

Am zis de ceva timp ca fac un post in care prezint playlistul meu cu intrumentale de care nu reusesc sa scap, care ma bantuie si care ma invata meserie de cand am inceput sa ascult cum trebuie muzica. Sunt acele melodii la care ma intorc in continuu. Daca le pui in ecuatie pe toate o sa descoperi cine este Boyboy si ce ii apasa lui clapele. Nu vreau sa amai berez asa ca voi prezenta direct lista (ordinea melodiilor se bazeaza pe ratiuni pur artistice, nu coincide cu ordinea preferintelor mele). La sfarsit e linkul de unde downloadezi “albumul“.

01. Jay-Z - Never Change (produs de Kanye West) (dupa cum am mai spus intr-un post… este negativul meu preferat (si melodia mea preferata de asemenea) din orice epoca, stil sau gen muzical)
02. Nas - N.Y. State Of Mind (Part 2) (produs de DJ Premier)
03. Nas - Poppa Was A Playa (produs de Kanye West)
04. Cam’Ron ft Juelz Santana - Hey Ma (ft Juelz Santana) (produs de D R Period si Mafia Boy) (de pe ultimul album pe care a mai fost Cam’Ron relevant - Come Home With Me)
05. Jay-Z - Public Service Announcement (produs de Just Blaze)
06. Common - The People (produs de Kanye West) (o melodie foarte subtila, asculta toate nuantele, in special vocea lui Gil Scott-Heron a carui melodie “We Almost Lost Detroit” a fost samplata - asculta studiul de caz aici)
07. Young Jeezy - Mr. 17.5 (produs de Don Cannon) (un nou intrat in lista, o melodie simpla din perspectiva tehnica dar adanca si puternica prin rezultatul final)
08. Mobb Deep - The Start Of Your Ending (produs de Havoc) (este fascinant cum un producator/rapper precum Havoc poate pastra acelasi stil timp de peste un deceniu fara sa devina repetitiv. )
09. Snoop Dogg - Vato (ft B-Real) (produs de Pharrell) (daca iti amintesti, am avut noi o discutie foarte lunga si amanuntita in legatura cu instrumentalul asta)
10. Fat Joe - Safe 2 Say (The Incredible) (produs de Just Blaze) (motivul pentru care Just este si va fi producatorul meu preferat… la fel si Breathe, al lui Fabolous)
11. Jay-Z - It’s Hot (Some Like It Hot) (produs de Timbaland) (aici descoperi un Timbaland pe vremea cand era doar Timbaland si nu superproducatorul de astazi… era tanar, infometat si necrutator)

Click si asculta:

Din Dristor, Bucuresti, Boyboy zice pace si apasa play.

Ai ascultat albumul lui T.I.? Printre melodii produse de Mannie Fresh (magistral si subtil pe “Da Dopeman“), The Runners (schimbandu-si stilul pentru a nu-stiu-cata oara) sau Danja (mai mult toba-i de el, desi “Hurt” suna fantastic; totusi se simte ca Hip-Hopul nu i se potriveste cel mai bine - poate ai auzit ca o sa lucreze in curand cu Duran Duran) pe albumul lui T.I. apare si o melodie realizata de producatorul preferat al producatorului tau preferat din Dristor, Just Blaze.

Melodia se numeste “Help is Coming” si o auzi aici. La o ascultare atenta vei observa ca piesa pare sa urmeze sirul recent al melodiilor lui Just Blaze (vezi Fabolous - Return of the Hustle) care au in comun acelasi sound, acela de sample reinterpretat in studio. Ceea ce vei vedea in urmatoarele filmulete (adica pe Just Blaze in studio cu T.I.) nu doar confirma aceasta impresie ci de asemenea ma face sa par inteligent si bine pregatit.

Asa ca fara alte amanari, iata cate probleme poate sa infrunte un producator de Hip-Hop pentru a crea o piesa cu nevoi speciale, de la deadlineuri pana la detinatori de drepturi de autor lacomi (”…8 procente“) si tot ce se regaseste intre ele:

M-am intors, e Boyboy, you know it like a poet.

Hai sa vorbim despre Muro. DJ Muro mai exact, “The King of Digging”, reprezentand Japonia (asa-i in Hip-Hop, cu totii trebuie sa reprezentam ceva) este un producator talentat, expert in sampling, atat de specializat in digging (definitie) incat le da lectii chiar inventatorilor sportului din NY (dovezi mai jos). Colectia proprie de viniluri este atat de mare incat are doua apartamente in Tokio inchiriate special pentru depozitarea lor. Imi aduce aminte de scena din filmul “Blow” cu Johnny Depp cand baietii faceau atat de multi bani din cocaina incat nu mai aveau loc in vila unde sa depoziteze cutiile cu bancnote (sa te uiti la film daca nu l-ai vazut). In Tokio este o piata foarte mare pentru discuri. Au de toate: motown, funk, soul, soundtrackuri de filme, de musicaluri si toate celelalte viniluri obscure pe care ti le poti inchipui si care atrag producatorii de Hip-Hop ca pe muste. Modul de operare al lui Muro nu e complicat: o data pe an vine prin America, ghiozdanul cu discuri in spate, se intalneste cu producatorii pe care ii admiram noi si le vinde diamantele neslefuite, discurile cu sampleuri extrase de el din cele mai adanci cutii prafuite. Hai sa vedem niste sesiuni de ascultare a viitoarelor hituri. Mimica lui Just Blaze si uimirea lui Alchemist sunt nepretuite. Here we go:

In filmuletul de mai sus protagonistii se intalnesc ca sa participe la albumul lui Muro, Tokyo Tribe 2 (ti l-am pregatit aici; iti recomand RapidShare, chiar daca esti stelist). Dar furnizarea de sampleuri (o forma restransa de ghostproducing) exista cu mult timp inaintea acestor colaborari. De multe ori ofertele de genul asta nu vin nici macar din partea diggerilor, ci din partea producatorilor. Cand ai un stil de protejat dar nu ai destul timp sa dedici cautarilor asa cum o faceai inainte, un furnizor (sau o echipa intreaga) te salveaza. Problema este ca adevaratii cunoscatori sunt o specie aparte si se pot simti jigniti la o astfel propunere. Si nicio suma de bani nu i-ar putea cumpara pentru ca au pastrat in sange adevarata esenta a Hip-Hopului: arta nu bani.

Cel mai bun instrumental este pe departe cel pe care au sarit Ghost si Raekwon, The Roosevelts, negativ produs de Muro insusi. De fapt Just Blaze si Alchemist au produs doar cate o melodie pe album, restul sunt creatii solo ale lui Muro. Baiatul se pricepe. Dovada evidenta ca nihongo rap suna foarte bine. Flowul e flow in orice limba. Rapul japonez nu face exceptie. Si asta in conditiile in care este destul de greu de facut hip-hop in japoneza pentru ca nu au prea multe terminatii verbale diferite si e greu de gasit rima (si nu se poate emula usor structura clasica nordamericana sau europeana a versurilor).

Ma intreb cum ar suna Vexatu Vexx in japoneza. Vex, daca citesti asta, facem un mixtape in japoneza? Aduc eu beaturi.

Boyboy, furnizorul preferat al furnizorului tau. Ichi love.

A aparut de curand un documentar mai mult decat interesant in domeniul nostru. Se numeste Beat Kings: The History Of Hip-Hop si urmareste istoria productiei instrumentalului de Hip-Hop de la origini pana in vremurile moderne, pornind de la Afrika Bambaataa si terminand cu creatori de beaturi din zilele noastre, cu interviuri cu oameni ca Just Blaze, Kanye, Alchemist, DJ Premier, Swizz, RZA, Pete Rock si altii. Exista si un trailer plutind pe net:

Cine era Boyboy daca nu epuiza toate detaliile problemei? Adica am si link . Nu iti dau linkul direct, dar iti arat directia. Du-te pe forumul asta si il vei gasi chiar la sfarsitul primului post. Tot acolo mai sunt si alte documentare: What Hip-Hop Is (episodul 1 despre underground) si Scratch (despre DJing). Dar ultimul link este bomboana.

Eu l-am luat de foarte putin timp. Daca este cum ma astept, o sa il vad de multe ori, asa cum am vazut si Fade to Black, documentarul lui Jay-Z despre cum a fost facut The Black Album. Daca nu stiai despre el si te intereseaza domeniul asta al productiei e timpul sa il vezi. Daca nu-l gasesti de downloadat poti sa-l inchiriezi de la Videomax. Si prima comanda era gratuita la un moment dat. Use it wisely.

EDIT: Lucruri de adaugat, acum ca am vazut documentarul:

Ce mi-a placut foarte tare:

   45 King spunand ca a cumparat vinylul cu soundtrackul piesei de pe Broadway, Annie, cu 25 centi si ca ala e motivul pentru care Vol.2… Hard Knock Life s-a vandut in 5 milioane de exemplare. Este geniala partea asta. Bineinteles ca am gasit piesa, asa ca… iat-o:

   Scena cu Freeway si cu Just Blaze

   Orice moment in care vorbeste RZA (”i’m the type of kid that got a lot of children, a lot of women and a lot of keyboards“)

   Marley Marl inventand samplingul

   Swizz Beatz dezvaluind ca a produs Rollin’ al lui Limp Bizkit (nu aveam nici cea mai vaga idee)

  Havoc vorbind despre locul in care s-a nascut Shook Ones

   Marley Marl sustinandu-mi parerea despre evolutia Hip-Hopului

   Cam’ron cu Swizzy

   Cat de suparat e David Banner

Mai adaugati-le si voi pe ale voastre.

Am ascultat Doctor’s Advocate si este un album puternic, bun spre foarte bun. Ar putea chiar sa aiba succes mare cu el. Presimt o intoarcere la moda a gang-bangingului cu o multime de rapperi (de la Game, Snoop cu viitorul lui album The Blue Carpet Treatment si pana la Lloyd Banks si Lil’ Wayne) care au scos sau urmeaza sa scoata albume care se focuseaza (foarte mult sau mai putin) pe modul asta de viata. Ar putea sa fie urmatorul val in hip-hop, dupa ce rapperii din sud au detinut puterea ca Ceausescu. Asta cumulat cu multitudinea de albume care o sa fie lansate in noiembrie si decembrie (intre care Nas si Jay-Z!) o sa faca din iarna 2006 una din cele mai interesante din ultimii ani.

Onward. Instrumentalele de pe Devil’s Advocate, cu toate ca nu sunt binecuvantate de Dre, sunt bune. Nu chiar The Documentary bune, dar bune. Dupa parerea mea, bijuteria albumului (vb de intrumentale!) este One Night, produsa de Nottz. Este complexa si i se potriveste lui Game mai bine ca un tatuaj cu LA sub ochi. Un instrument de brass care dinamizeaza un pian clasic. Adauga si un flaut razletz care apare cand nu te astepti si iese un beat pe care mi-as fi dorit sa il creez eu azi noapte.

Premiul hype pentru Scott Storch care a creat un beat pentru melodia Too Much care se comporta foarte ciudat: incepe oribil, ca si cum l-ar fi creat dupa ce a ascultat Bee Gees toata noaptea. Apoi, cand incepe Game sa vorbeasca, devine extrem de interesant, dar doar la prima ascultare. Cand (daca) il asculti a doua oara iti dai seama ca e o melodie mediocra. Pe la mijloc Game zice I’ve been watching Dre so long, I’m makin beats now. Poate i-ar fi iesit unul mai bun.

Producatorul meu preferat are si el 2 melodii pe album si ca de obicei, sunt foc. Cu toate ca nu vor fi putini cei care se vor intreba daca a adus vreo contributie la piesa Remedy, pentru ca Just Blaze doar upgradeaza tobele melodiei clasice Black Steel in the Hour of Chaos (Public Enemy) care si ei la randul lor sampleaza pianul din melodia Hyperbolicsyllabicsesquedalymistic a lui Isaac Hayes. Asa-i in rap. Totusi pe ultima melodie de pe album, minunea de 9 minute cu Nas, Just se intoarce cu o doza proaspata (sau mai bine zis imbatranita ca un vin si nefolosita) de soul.

La album mai participa Swizz Beatz (Scream On ‘Em) cu un beat pe care il uiti (sper) repede, un old-school Kanye (Wouldn’t Get Far) care deranjeaza putin cu un tipat prea tipator, mai e o melodie featuring Daz care din pacate nu este produsa de Daz si apoi un mini-Dre, Jonathan “J.R.” Rotem (care m-a impresionat pe albumul lui 50) vine cu 2 melodii care incep sa semene prea mult una cu alta (si cu restul creatiilor lui) dupa doar o bere.

O bere pentru Game pentru ca albumul merita.

*EDIT* Da, scrisesem Devil’s Advocate si apoi am modificat. Nu pot sa-mi scot din sistem numele filmului, ii gresesc titlul albumului lui Game de fiecare data cand vorbesc despre el…

Pe pagina lui de MySpace, Just Blaze are o melodie care se numeste Bored. Du-te pe pagina mea de MySpace si apasa pe numele lui, e primul in lista mea de prieteni.

Acum… melodia asta e ceva deosebit. Justin a luat o melodie ultracunoscuta, si anume Superfreak al lui Rick James, a facut ce face el de obicei si a scos melodia de care vorbeam. Care melodie este incredibila. Dupa cum povestea, vroia doar sa inregistreze ceva rapid, ca sa spuna intregii lumi ca pagina de myspace respectiva este cea oficiala. Si ii trebuia un beat. A luat primul vinil care i-a facut cu ochiul si in cateva minute a terminat melodia. Cand am auzit-o prima data m-am gandit (si am comentat pe pagina) ca ar trebui sa o refaca (asa cum sugereaza si el cand vorbeste peste melodie) si sa o vanda cuiva, pt ca e prea buna ca sa o lase in pace.

Zis si facut. Cine ajunge sa cante pe ea? Jay-Z, who else? Si a fost DOAR IDEEA MEA! Heh.

O bag si pe asta, pentru ca merita.