Discografie completa J.R. Rotem

J.R. Rotem. Unii ii apreciaza instrumentalele, altii il considera prea pop ca sa conteze in Hip-Hop. Eu, pentru ca in general imi place stilul asta gangsta-pop, fac parte din prima categorie. Ma plimbam pe MySpace ieri si am dat peste o lista care detalia intreaga munca a lui JR. Asa ca am pornit in aventura de a aduna toate melodiile din lista pentru a le baga aici, sa le asculte tot Hip-Hopul romanesc (link la final).

Si am reusit!

Din categoria Sean Kingston pun doar melodia “Beautiful Girls”, chiar daca nu imi place deloc. Din acelasi motiv nu pun nici celelalte melodii (toate produse de JR) de pe albumul lui Kingston (care se pare ca o sa il joace pe Biggie intr-un viitor film despre viata lui). Unii artisti nu au fost de gasit (dintre cei care erau mentionati cu toate ca albumul lor nu era lansat inca) si, evident, nici melodia lui Dre de pe Detox. Daca mai e vreo melodie de trecut, trimite la boyboyblog la gmail punct com si vedem ce facem.

Cateva nelamuriri am totusi: DPG - “Hard on a Hoe” si Talib Kweli – “Work It Out” sunt produse de Rick Rock, respectiv Hi-Tek (asa zice Talib la inceputul melodiei). Ce cauta oare pe lista lui JR? Oricum nu e ca si cum ar fi in stilul lui vreuna dintre melodii…

Instrumentale care ies in evidenta: 50 - “Position of Power,” Fabolous - “Can U Hear Me,” Obie Trice - “Ghetto,” Mobb Deep - “In Love with the Moula,” Freeway - “Take It to the Top” (apropo, albumul nou lui Freeway e fantastic), Baby Bash – “Supa Chic.” Iar T. Waters - “Tears In My Eyes” e o melodie frumoasa per total. Si nu-i asa ca Jin - “C’mon” suna ca un instrumental vechi de-al lui Dre? Ar fi sunat mai bine pe Slim Shady LP decat pe albumul lui Jin.

Bun, am ajuns la punctul culminant: downloadeaza compilatia aici. 4 ore de J.R. Rotem in 67 de melodii. De la Rick Ross, Game, Snoop si pana la Mya si Destiny’s Child.

P.S.: Sean Kingston e enervant rau.

P.S.2: Kevin Federline ahahahaha!

Game si instrumentalele pe Doctor’s Advocate

Am ascultat Doctor’s Advocate si este un album puternic, bun spre foarte bun. Ar putea chiar sa aiba succes mare cu el. Presimt o intoarcere la moda a gang-bangingului cu o multime de rapperi (de la Game, Snoop cu viitorul lui album The Blue Carpet Treatment si pana la Lloyd Banks si Lil’ Wayne) care au scos sau urmeaza sa scoata albume care se focuseaza (foarte mult sau mai putin) pe modul asta de viata. Ar putea sa fie urmatorul val in hip-hop, dupa ce rapperii din sud au detinut puterea ca Ceausescu. Asta cumulat cu multitudinea de albume care o sa fie lansate in noiembrie si decembrie (intre care Nas si Jay-Z!) o sa faca din iarna 2006 una din cele mai interesante din ultimii ani.

Onward. Instrumentalele de pe Devil’s Advocate, cu toate ca nu sunt binecuvantate de Dre, sunt bune. Nu chiar The Documentary bune, dar bune. Dupa parerea mea, bijuteria albumului (vb de intrumentale!) este One Night, produsa de Nottz. Este complexa si i se potriveste lui Game mai bine ca un tatuaj cu LA sub ochi. Un instrument de brass care dinamizeaza un pian clasic. Adauga si un flaut razletz care apare cand nu te astepti si iese un beat pe care mi-as fi dorit sa il creez eu azi noapte.

Premiul hype pentru Scott Storch care a creat un beat pentru melodia Too Much care se comporta foarte ciudat: incepe oribil, ca si cum l-ar fi creat dupa ce a ascultat Bee Gees toata noaptea. Apoi, cand incepe Game sa vorbeasca, devine extrem de interesant, dar doar la prima ascultare. Cand (daca) il asculti a doua oara iti dai seama ca e o melodie mediocra. Pe la mijloc Game zice I’ve been watching Dre so long, I’m makin beats now. Poate i-ar fi iesit unul mai bun.

Producatorul meu preferat are si el 2 melodii pe album si ca de obicei, sunt foc. Cu toate ca nu vor fi putini cei care se vor intreba daca a adus vreo contributie la piesa Remedy, pentru ca Just Blaze doar upgradeaza tobele melodiei clasice Black Steel in the Hour of Chaos (Public Enemy) care si ei la randul lor sampleaza pianul din melodia Hyperbolicsyllabicsesquedalymistic a lui Isaac Hayes. Asa-i in rap. Totusi pe ultima melodie de pe album, minunea de 9 minute cu Nas, Just se intoarce cu o doza proaspata (sau mai bine zis imbatranita ca un vin si nefolosita) de soul.

La album mai participa Swizz Beatz (Scream On ‘Em) cu un beat pe care il uiti (sper) repede, un old-school Kanye (Wouldn’t Get Far) care deranjeaza putin cu un tipat prea tipator, mai e o melodie featuring Daz care din pacate nu este produsa de Daz si apoi un mini-Dre, Jonathan “J.R.” Rotem (care m-a impresionat pe albumul lui 50) vine cu 2 melodii care incep sa semene prea mult una cu alta (si cu restul creatiilor lui) dupa doar o bere.

O bere pentru Game pentru ca albumul merita.

*EDIT* Da, scrisesem Devil’s Advocate si apoi am modificat. Nu pot sa-mi scot din sistem numele filmului, ii gresesc titlul albumului lui Game de fiecare data cand vorbesc despre el…